"Cărți istorice? De ce să le citesc?" - 1 Împărați

Poate că de multe ori ai fi vrut să sari peste unele cărți din Biblie și nu-mi spune că nu-i așa... Te înțeleg. Probabil că majoritatea erau din Vechiul Testament, nu? Astăzi o să vorbim despre cărțile istorice. De ce să le citesc? Până la urmă ele vorbesc despre istoria antică a Israelului. Ce relevanță au astăzi pentru mine?

Sunt 11 cărți istorice in Vechiul Testament care prezintă cronologia evenimentelor: Geneza, Exod, Numeri, Iosua, Judecători, 1 Samuel, 2 Samuel, 1 Împărați, 2 Împărați, Ezra și Neemia. Acestea asigură cititorilor istoria poporului Israel și a popoarelor cu care evreii au interacționat și de asemenea, vorbește despre relația lor cu Dumnezeu. Este mai mult decât o istorie antică. Ne ajută să înțelegem  teologia și morala care este la baza iudaismului și creștinismului ceea ce va duce la influențarea istoriei, culturii și civilizației lumii.

Ca un exemplu a principiilor pe care le putem învăța în urma studiului unei cărți istorice, voi scrie in continuare o parte dintr-un eseu pe care l-am făcut în urmă cu ceva timp pe 1 Împărați:

“Cartea întâi a Împăraților” sau “A treia a Împăraților” ( în Septuaginta) continuă istoria consemnată în 1 și 2 Samuel. Împreună cu 2 Împărați, cele 4 cărți acoperă toată perioada împăraților lui Israel și Iuda. Cartea 1 Împărați se desfășoară pe aproximativ 120 de ani: domnia de 40 de ani a lui Solomon (970-930 î H) și aproximativ 80 de ani după ce împărăția a fost divizată ( cca.  930-852 î H).  I și ÎI Împărați au fost scrise cu scopul de a oferi poporului evreu o interpretare profetică a istoriei sale, astfel încât el să înțeleagă motivul dezbinării împărăției în 930 î H și de ce se află în robia babiloneană după căderea Ierusalimului în 586 î H. Autorul accentuează faptul că dezbinarea și prăbușirea Israelului au fost consecința inevitabilă a idolatriei și neascultării împăraților și poporului. Astfel, evoluția sau eșecul unui împărat sunt evaluate în funcție de credincioșia sau necredincioșia sa față de Dumnezeu.  

I Împărați se divide în două părți: prima parte redă domnia împăratului Solomon (capitolele 1-11), iar a doua descrie dezbinarea Israelului și următorii optzeci de ani de declin al celor două împărății (Iuda și Israel). Primele capitole descriu împrejurările în care Solomon devine împărat: ultimele sfaturi ale tatălui său David, conflictul cu Adonia și scoaterea din funcție a foștilor conducători și preoți, care l-au sprijint pe Adonia. Continuă cu o serie de întâmplări și pozitive și negative din viața împăratului și a poporului: construirea Templului, alianța și pacea cu popoarele din jur, căderea în idolatrie din cauza multelor soții străine și, in final, moartea lui Solomon. Partea a doua a cărții vorbește despre declinul politic și spiritual al celor două împărății, începând de la dezbinarea lor sub conducerea lui Roboam, fiul lui Solomon. În timp ce în Iuda se mai găsesc din când în când împărați buni, care să meargă după modelul lui David, în ascultare de Dumnezeu, în Israel nu a fost nici un împărat credincios față de Dumnezeu. O secvență considerabilă din această parte a doua o reprezintă domnia lui Ahab în Israel. În această perioadă Dumnezeu ridică unul dintre cei mai mari proroci ai Vechiului Testament, Ilie, prin care nu doar că se fac semne și minuni în Israel, dar întreg poporul vede măreția lui Dumnezeu în conflictul cu preoții lui Baal, zeu la care se închina Ahab. 

Cartea I Împărați aduce și două imagini profetice împlinite în persoana Domnului Isus în Ioan 1:14 și Matei 12:42. În prima imagine, din Ioan 1:14, vedem cum Slava lui Dumnezeu care a umplut Templul lui Solomon în timpul sfințirii acestuia, este acum privită și primită de noi toți în inimile noastre prin primirea lui Hristos, singurul Fiu născut din Tatăl. A doua imagine, relatată în Matei 12:24, face referire la momentul în care Isus afirmă despre Sine că înțelepciunea, autoritatea, slava și splendoarea lui Solomon sunt mai puțin importante față de viața și Împărăția Sa: “ iată că aici este Unul mai mare decât Solomon”. Isus este acel fiu promis lui David, care va împărăți veșnic, este Cel a cărui slavă a întrecut-o pe cea a lui Solomon și Cel ce a adus această Slavă și în viețile noastre, întocmai ca la sfințirea Templului. 

Există și principii pe care cartea I Împărați mi le-a arătat și pe care le aplic la viața mea. Unul dintre acestea ar fi cel al credinciosiei față de Dumnezeu în cazul în care îmi doresc o reușită pe plan profesional. Am văzut cum succesul împăraților a depins de ascultarea lor față de Dumnezeu. Asta nu înseamnă că neapărat dacă sunt credincios lui Dumnezeu, automat voi avea reușite și pe plan profesional, dar, în general, oamenii lui Dumnezeu au fost binecuvântați și în acest domeniu. Un al doilea principiu învățat este acela că: oricine ești, oricât de puternic, influent, dedicat ai fi, ești predispus să păcătuiești și deci, poți să cazi oricând dacă nu veghezi. Uneori ne uităm doar la sfârșitul vieții lui Solomon și nu ne facem o părere așa bună despre el, însă realitatea este că a fost un om extraordinar: cel mai înțelept om din vremea sa, un bun strateg, diplomat, dedicat și ascultător de Dumnezeu. Totuși, îl vedem cum în a doua parte a vieții, acesta cade în idolatrie, târât de toate femeile străine pe care le avea pentru a-și asigura pacea cu popoarele din împrejurimi. Nici măcar Solomon, în toată măreția lui, nu a fost imun în fața păcatului. Un al treilea principiu ar fi legat de domeniul sfaturilor: ascultă sfatul celor înțelepți sau îți vei distruge și viața ta, dar și a celor de după tine. Deși dezbinarea Israelului era deja promisă de Dumnezeu în urma sfârșitului greșit al lui Solomon, totuși vedem că momentul ruperii celor 10 seminții sub conducerea lui Ieroboam a fost determinat de o decizie greșită luată de fiul lui Solomon, Roboam. Roboam este pus în situația de a alege între sfatul înțelepților și sfatul tinerilor din anturajul său și acesta alege greșit. O decizie care are consecințe negative nu doar în viața lui, ci și în viața tuturor din popor, urmând ca Israel și Iuda să nu se mai unească niciodată. 

Sper că te-am convins să citești această carte, deși ți-am spus deja destul de mult din conținut. Se merită! Mai sunt multe de învățat din ea! 

Bibliografie

Biblia de studiu pentru o viață deplină.

Schultz, S. J. Privire de ansamblu asupra Vechiului Testament.