Defaimarea = asociere cu Satan?
Isus da un test simplu si clar pentru a se vedea cine este si cine nu este ucenic al Sau:
"Prin aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35)
Nu ura, nu judecata, nu anatemizare. E un semn clar lasat in Scriptura prin care stii daca o persoana este ucenicul lui Isus sau e ucenicul unei grupari teologice.
Acum, e normal sa ai anumite convingeri personale, e chiar normal sa arati anumite greseli, dar nu poti critica si defaima pe cineva sau pe o biserica. Evident ca exista greseli in sanul bisericilor, care trebuie corectate, dar aceasta nu se face in public (pe internet sau in discutii publice). De prea multe ori am auzit in ultima vreme persoane care judeca si critica alte bisericii in spatii publice, fie pe internet, fie in cadrul propriei biserici, fie in alte intalniri publice mai restranse (intalniri de tineret, conferinte, intalniri diverse etc.).
Singurul acuzator al crestinilor, al credinciosilor e Satan. Si cand tu acuzi pe fratii tai, nu faci altceva decat sa te asociezi cu el. Si nu de multe ori, noi uitam cine este adevaratul dusman si ne muscam si ne mancam intre noi.
Desigur, e normal ca atunci cand vezi aberatii si principii nebiblice intr-o biserica sa incerci sa le corectezi si sa le aduci la cunostinta celor responabili de corectarea acelor greseli din biserica respectiva. De altfel, nu e gresit nici sa dai exemple negative din anumite bisericii atunci cand vrei sa iti protejezi oamenii din biserica ta de influente negative sau erezii sau sa stie la ce sa se astepte cand vor sa mearga intr-o anumita biserica. Dar nu poti defaima o anumite credinciosii, nu trebuie sa dai numele bisericii sau nume de persoane si astfel sa lovesti in acea biserica. Spre exemplu, am spus tinerilor din grupa mea cu ceva timp in urma despre faptul ca exista anumite biserici in care este interzisa purtarea cravatei pentru ca arata spre organul genital masculin. Nu am dat nici un nume de biserica sau vreo zona in care se gasesc aceste biserici si nici nu am de gand. Exista o vorba care se potriveste in aceasta situatie: "Rufele murdare se spala in familie". Asa ca nu este cazul sa se vorbeasca intr-o intalnire de tineret, spre exemplu, despre greselile unei anume biserici.
De prea multe ori am impresia ca am transformat discutiile noastre in dezbateri despre care biserica e mai buna, care e legalista, care e liberala, la care sa nu mergi ca " aia sunt rataciti"... Cred ca Ioan 13:35, in versiunea moderna, suna cam asa:
"Prin aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dreptate în disputele și dezbaterile voastre".
Despre biserica din care fac parte, de exemplu, am auzit mult mai multe acuzatii din partea altor credinciosi, decat din partea necrestinilor. Si multe biserici se confrunta cu asta. Se pare ca este un nou fenomen in crestinism. Dupa ce in secolul XX crestinismul a avut ca unul dintre cei mai mari adversari ateismul, secolul XXI vine cu un nou dusman al crestinismului si anume: defaimarea credinciosilor de catre alti "crestini".
Nu il lasa pe Satan sa se bucure! Atunci cand iti critici public fratii, defaimand biserica sau identitatea lor, ii faci treaba diavolului. Nu il ajuta! Se poate descurca si singur.
Inchei prin ceea ce am spus la inceput. Semnul care arata ca esti un ucenic al lui Isus, nu al unui anumit grup religios, este dragostea fata de altii.
"Prin aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35)
Nu ura, nu judecata, nu anatemizare. E un semn clar lasat in Scriptura prin care stii daca o persoana este ucenicul lui Isus sau e ucenicul unei grupari teologice.
Acum, e normal sa ai anumite convingeri personale, e chiar normal sa arati anumite greseli, dar nu poti critica si defaima pe cineva sau pe o biserica. Evident ca exista greseli in sanul bisericilor, care trebuie corectate, dar aceasta nu se face in public (pe internet sau in discutii publice). De prea multe ori am auzit in ultima vreme persoane care judeca si critica alte bisericii in spatii publice, fie pe internet, fie in cadrul propriei biserici, fie in alte intalniri publice mai restranse (intalniri de tineret, conferinte, intalniri diverse etc.).
Singurul acuzator al crestinilor, al credinciosilor e Satan. Si cand tu acuzi pe fratii tai, nu faci altceva decat sa te asociezi cu el. Si nu de multe ori, noi uitam cine este adevaratul dusman si ne muscam si ne mancam intre noi.
Desigur, e normal ca atunci cand vezi aberatii si principii nebiblice intr-o biserica sa incerci sa le corectezi si sa le aduci la cunostinta celor responabili de corectarea acelor greseli din biserica respectiva. De altfel, nu e gresit nici sa dai exemple negative din anumite bisericii atunci cand vrei sa iti protejezi oamenii din biserica ta de influente negative sau erezii sau sa stie la ce sa se astepte cand vor sa mearga intr-o anumita biserica. Dar nu poti defaima o anumite credinciosii, nu trebuie sa dai numele bisericii sau nume de persoane si astfel sa lovesti in acea biserica. Spre exemplu, am spus tinerilor din grupa mea cu ceva timp in urma despre faptul ca exista anumite biserici in care este interzisa purtarea cravatei pentru ca arata spre organul genital masculin. Nu am dat nici un nume de biserica sau vreo zona in care se gasesc aceste biserici si nici nu am de gand. Exista o vorba care se potriveste in aceasta situatie: "Rufele murdare se spala in familie". Asa ca nu este cazul sa se vorbeasca intr-o intalnire de tineret, spre exemplu, despre greselile unei anume biserici.
De prea multe ori am impresia ca am transformat discutiile noastre in dezbateri despre care biserica e mai buna, care e legalista, care e liberala, la care sa nu mergi ca " aia sunt rataciti"... Cred ca Ioan 13:35, in versiunea moderna, suna cam asa:
"Prin aceasta vor cunoaște toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dreptate în disputele și dezbaterile voastre".
Despre biserica din care fac parte, de exemplu, am auzit mult mai multe acuzatii din partea altor credinciosi, decat din partea necrestinilor. Si multe biserici se confrunta cu asta. Se pare ca este un nou fenomen in crestinism. Dupa ce in secolul XX crestinismul a avut ca unul dintre cei mai mari adversari ateismul, secolul XXI vine cu un nou dusman al crestinismului si anume: defaimarea credinciosilor de catre alti "crestini".
Nu il lasa pe Satan sa se bucure! Atunci cand iti critici public fratii, defaimand biserica sau identitatea lor, ii faci treaba diavolului. Nu il ajuta! Se poate descurca si singur.
Inchei prin ceea ce am spus la inceput. Semnul care arata ca esti un ucenic al lui Isus, nu al unui anumit grup religios, este dragostea fata de altii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu