Dezbateri fără finalitate?

În ultimul an, am avut ocazia să asist la mai multe discuții, dezbateri teologice, organizate sau spontane, majoritatea între tineri. Cea mai mare parte dintre acestea aveau pe de o parte tineri credincioși, iar de cealaltă parte tineri ce căutau răspunsuri la diferite întrebări, mai simple sau mai complexe. La o astfel de discuție am asistat, întâmplător, în drumul spre casă, chiar săptămâna trecută și voi încerca să o relatez pe scurt în rândurile următoare ( atât cât îmi mai amintesc ):

 Un tânăr credincios, în conversația sa cu un elev ce avea multe întrebări, a aflat că cel cu care vorbea nu putea să creadă în autenticitatea Bibliei, din diverse motive. Unul dintre aceste motive îl reprezenta faptul că Biblia naște în mintea lui anumite contradicții, punct de la care tânărul credincios a început să aducă o serie de argumente, pe care, spre surprinderea mea, interlocutorul său le cunoștea deja. Vorbind așa, elevul ajunse la una dintre aceste contradicții din mintea sa: Dumnezeul iubitor, cel care a fost gata să-și jertfească Fiul pentru păcatele noastre vs Dumnezeul "crud" care lasă blesteme grele pe paginile Scripturii. Pentru a susține cele spuse, acesta a citat versetul din Apocalipsa 22:18 "Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta", întrebând ceva de genul: Cum se poate ca Dumnezeul care pune acest blestem atât de dur aici să fie același cu Cel ce și-a dat Fiul din dragoste pentru noi? Recunosc că am fost surprins de această întrebare, dar nu mai mult decât tânărul credincios. Cred că răspunsul lui vă va amuza puțin: "...ăăă...asta nu e chiar atât de important...important e că Dumnezeu te iubește și că El a dat pe singurul său Fiu să moară pentru păcatele noastre...". (Am fost mult mai mult surprins de răspunsul credinciosului decât de întrebarea de mai devreme, și nu în sens pozitiv...) Mi-a plăcut însă răspunsul elevului: "Ok. Asta știam. Am mai auzit asta în multe biserici. Pe mine mă interesează să îmi răspundă cineva la întrebarea asta. Pe mine asta mă frământă." 

De ce nu a fost acest tânăr pregătit să răspundă la această întrebare? Era prea grea întrebarea? Nu citise niciodată acest verset? Dar oare câți alți tineri sunt în această situație?
Un indiciu mi-a fost dat indirect de către unul dintre lideri, în momentul în care i-am pus aceeași întrebare pe care acest elev o avea. Răspunsul său, fără ezitare, a fost cam așa: "Simplu! Pentru că Dumnezeu...". Aici e problema! "SIMPLU!" - de atâtea ori am citit acest verset din Apocalipsa și nu mi-a ridicat niciodată întrebări. Pentru cineva crescut în biserică sau cu un număr mai mare de ani în credință acest verset e SIMPLU. L-am citit de atâtea ori...și am înțeles mereu că nu am voie să modific cu ceva Cuvântul lui Dumnezeu că altfel am încurcat-o. De ce nu m-am întrebat vreodată ce trăsătură a lui Dumnezeu este evidențiată în acest verset sau de ce lasă El acest blestem acolo? Pentru că era prea ușor...am văzut acest verset de atâtea ori încât nici nu-mi mai atrăgea atenția în vreun fel. E ca atunci când sari peste prefață pentru că vrei să ajungi mai repede la conținut sau, într-o piesă de teatru, nu mai citești indicațiile scenice pentru că le consideri neimportante în raport cu replicile personajelor.

Am văzut atâția tineri care încep o discuție în urma căreia speră să comunice adevărul biblic și altora, dar o sfârșesc dând cu bâta-n baltă. Serios...de ce? Ce te oprește în a fi pregătit să răspunzi la întrebări?
 Îmi place mult ce spune apostolul Petru în 1 Petru 3:15 "...fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândețe și cu teamă...". Și acesta este cumva un verset peste care sărim? Apostolul nu spune aici "să fie gata presbiterii/liderii bisericii să răspundă..." ci le spune asta tuturor credincioșilor. Tu de ce să nu te pregătești? La un moment dat cineva tot te va întreba ceva...Ești gata să-i răspunzi?

Desigur că aici apare o problemă: dacă ți se pune o anumită întrebare pentru ca să te încurce? Dacă cel care pune întrebarea încearcă doar să îți arate că greșești și nu vrea să afle sincer adevărul? Mi se pare legitimă întrebarea, dar de aici se poate porni o dezbatere întreagă dacă este bine sau nu să răspunzi unei asftel de persoane. Eu, personal, nu răspund unei persoane din start rău intenționate. Sunt adeptul metodei de a prezenta Evanghelia în urma dezvoltării unei relații. Într-o astfel de situație, ajungând să cunoști motivația din spatele unei persoane, poți observa ce urmărește prin întrebările pe care ți le pune.

Dar ce poți face practic pentru a te pregăti pentru momentul în care vecinii/prietenii/colegii/rudele te vor întreba ceva legat de credința ta? Nu pretind să am toate soluțiile, dar voi prezenta câteva metode pe care trebuie să le punem în aplicare:

• Studiul biblic - Lectura nu îți folosește la nimic... sau poate îți folosește dacă nu mai ai nici o altă carte de citit... Dacă citești doar ca să îți faci "norma" zilnică, închizi Biblia și s-a șters tot...clar că nu vei ajunge să cunoști atât de bine Cuvântul încât să nu rămâi surprins atunci când cineva îți citează un verset. Nu se poate să fie întâmplări biblice de a căror existență să nu știi. De cele mai multe ori, ți se vor pune întrebări din pasaje mai puțin cunoscute... 
• Memorarea - Dacă încă nu ai descoperit importanța memorării, uită-te la modelul nostru, Hristos. În majoritatea situațiilor în care a fost provocat sau ispitit a răspuns cu ceea ce era scris până atunci în Cuvântul lui Dumnezeu. "Este scris..." 
• Rugăciunea - Roagă-L pe Dumnezeu să îți scoată în cale oameni deschiși și dornici să descopere Adevărul . Chiar și atunci când ai fost luat prin surprindere, cere-I călăuzire astfel încât să spui ce trebuie, cum trebuie și să răspunzi potrivit cu mesajul Evangheliei.    
• Participă la seminare, conferințe pentru instruire în acest domeniu. Existe seminare pe apologetică unde poți găsi răspunsuri la întrebări frecvente.
• Citește cărți pe acest subiect. Sunt câteva cărți foarte bune care răspund la întrebările pe care cel mai probabil le vei primi sau le-ai primit deja.
• Ascultă predici
• Întreabă-i pe cei mai maturi spiritual. Unele întrebări sunt prea grele pentru a le găsi singur un răspuns. Caută oameni maturi cărora să le pasezi întrebările grele. 
• Recunoaște: Nu ai răspunsul la toate întrebările! Credința nu ar mai fi necesară dacă nu ar exista întrebări fără explicație rațională, cel puțin pe care să o perceapă mintea noastră. Sunt aspecte în care, pur și simplu, crezi.